România care nu există
La ţărmul Mării Negre
Pe un pământ prea roditor
Pe ritmuri din Allegre
Trăieşte un popor.
Locuitorii-s buni şi sinceri
Nu i-a pătruns invidia şi ura
Trăiesc dor pentru azi, nu ieri
Încântaţi de ce le-a dat natura.
Cancerul roşu su seceri şi ciocane
Nu i-a atins vreodată
Chiar pofta pentru milioane
În picioare a fost călcată.
Simt un dor sfâşietor
Şi-o durere-n piept persistă
Am să visez până am să mor
Această Românie care nu există.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu