România care nu există

La ţărmul Mării Negre

Pe un pământ prea roditor

Pe ritmuri din Allegre

Trăieşte un popor.

Locuitorii-s buni şi sinceri

Nu i-a pătruns invidia şi ura

Trăiesc dor pentru azi, nu ieri

Încântaţi de ce le-a dat natura.

Cancerul roşu su seceri şi ciocane

Nu i-a atins vreodată

Chiar pofta pentru milioane

În picioare a fost călcată.

Simt un dor sfâşietor

Şi-o durere-n piept persistă

Am să visez până am să mor

Această Românie care nu există.

Zăpada de primăvara

Am citit de curând cartea Zăpada de primăvară scrisă de Yukio Mishima. După ce am citit primele 30 de pagini, ca niciodată, am fost aproape sa renunţ, dar apoi m-am felicitat că nu am renunţat. Este scrisă în stilul descriptiv al lui William Faulkner iar personajele, prin drama lor, zici că sunt desprinse dintr-un roman Dostoievskian. Peisajele descrise de autor sunt superbe. Ai impresia că le ai aievea, în faţa ochilor. Îţi descrie întâmplarile si trăirile personajelor în câteva capitole ca apoi pentru şapte-opt pagini să se ocupe de descrieri lăsându-te să aştepţi nerabdator continuarea acţiunii. Această carte a fost si ecranizată in regia lui Isao Yukisada. Despre film nu pot să spun multe deoarece nu l-am vizionat dar vă recomand cu drag cartea.......

Nevroza iernii

O poezie de iarna in compozitie proprie:


Nevroza Iernii

Ninge apocaliptic
Pot reda doar scriptic,
Nihilismul ce-l simt

Negura diabolica
Discutie polemica,
Despre paradis

Orizontul a inghetat
La fel ca teama de pacat,
Doar izvorul lui Narcis, nu!

Gandul metafizic
Ma imbolnaveste psihic,
La ce sa mai sper?............